Istoria culorilor si importanta lor in viata noastra

Astazi este posibila producerea oricarei nuante imaginabile sau macar percepute de ochiul omenesc – progresele inregistrate de stiinta in ultimul secol au facut posibil acest lucru.

Dar la origine lumea a trebui sa se multumeasca cu mult mai putine culori– si nu vorbim aici de culorile cu care se impodobeste natura, ci de cele cu care s-au impodobit si se impodobesc oamenii si tot ce tine de activitatea lor de zi cu zi: casa, haine, decoratiuni, mijloace de transport, s.a.

Sa vedem impreuna care este istoria culorilor naturale si care sunt primele culori obtinute de om.

Albastru

Albastrul simbolizeaza fidelitatea, de aceea, in mod traditional, in emisfera vestica, miresele poarta ceva albastru. “To feel blue”, inseamna, in engleza, a fi trist si provine din vechiul obicei al navelor englezesti de arbora un steag albastru, daca in voiajul respectiv isi pierdusera capitanul. Este cea mai populara culoare, jumatate dintre barbatii si femeile din Europa si America de Nord indicand-o ca si culoare preferata.

Maron mumie

Aceasta nuanta de maron era favorita pictorilor pre-rafaeliti pentru redarea umbrelor. Pigmentul se obtinea din mumii exhumate (umane si feline), smoala si mir. Pentru ca dadea transparente frumoase, pictorii secolelor XVI si XVII o foloseaua pentru umbre, tonuri ale pielii si redarea stralucirii. Productia a incetat in secolul XX cand “provizia” de mumii s-a apropiat de sfarsit, iar ce a mai ramas din ele a fost revendicat de muzee.

Magenta

Magenta este o vopsea anilina, rosie-pupurie sau roz-purpurie. Numele vine de la vopseaua magenta, care la origine se numea fucsia, a fost descoperita in 1859 si a fost redenumita Magenta dupa batalia cu acelasi nume din Italia, unde armata franceza a invins pe cea austriaca. A fost foarte populara in perioada victoriana.

Albastru de Prusia

Cunoscut drept primul pigment sintetic, albastrul de Prusia a fost descoperit in Germania, in 1705. Mai este cunoscut si sub denumirea de Albastru de Berlin, sau, in pictura, drept Albastru Parizian. Din anii 1730 a inceput sa fie folosit ca vopsea, iar din 1800 a inceput sa fie folosit ca si colorant, devenind prima alternativa la indigo. In medicina, este folosit drept antidot pentru anumite metale grele, precum cesium si thalium.

Ocru

Ocru este printre primii pigmenti folositi de om. Este netoxic si este derivat din nuantele argilei impregrante cu oxizi de fier. Ocru sunt pigmentii in care stramosii nostri au pictat interiorul pesterilor. Cuvantul provine din greaca si inseamna “galben pal”, dar cumva a ajuns sa se refere la toate tonurile provenite din pamantul oxidat, de la galben, pana la portocaliu si maron. Varietatea care contine hematita se numeste ocru rosu.

Carmin (rosu cochineal)

Carminul este pigmentul rosu aprins obtinut din acid carminic – produs la origine din cochilia unei insecte ce paraziteaza anumite plante. In 1467, Papa Paul II a decretat ca robele cardinalilor, initial vopsite in purpura (violet), sa fie vopsite in rosu carmin. In secolul XVI, rosul carmin a devenit extrem de popular datorita imenselor cantitati aduse din America Latina. La Versailles, Ludovic XIV, cu apetitul sau nemasurat pentru lux, si-a drapat aproape integral apartamentul regal in textile, in special damasc, vopsite cu diferite nuante de rosu cochineal.

Ultramarin

Ultramarinul este una dintre cele mai rare, scumpe si dificil de obtinut nuante. Pigmetul este macinat din piatra semipretioasa lapis lazuli. Ultramarin inseamna “peste mari” si numele a fost atribuit acestei nuante, pentru ca majoritatea provenea din minele din Afganinstan, de unde, de altfel s-a extras in ultimii 8.000 de ani. Pe timpuri era mai scump decat aurul, si chiar si artistii Renasterii il foloseau extrem de rar, adesea doar pentru robele lui Isus ai a Fecioarei. Si in zilele noastre, ultramarinul de provenienta naturala este extrem de scump. Este cel mai complex pigment natural, format din 5 elemente: Natriu (Sodiu), Aluminiu, Siliciu, Oxigen si Sulf.

Verdigris

Cea mai cunoscuta si vibranta nuanta de verde utilizata de catre renascentisti, dar si in perioada baroca, este carbonatul de cupru, obtinut prin oxidarea metalelor ce au cupru in aliaj, in prezenta otetului. Este nuanta la care ajung in mod natural, dar pe parcursul mai multor zeci de ani, acoperisurile si statuile ce contin cupru, expuse fiind umiditatii si sarurilor din aer. Desi deosebit de viu ca si nuanta si apreciat, era si este foarte toxic, de aceea in zilele noastre nu se mai foloseste decat foarte rar.

Negru de oase

Negrul de oase este cea mai inchisa nuanta naturala de negru si s-a folosit din cele mai vechi timpuri. Se obtine din oase carbonizate. Rembrandt il folosea adesea pentru a reprezenta hainele inchise la culoare.

Maron van Dyke

Maron van Dyke este un maron transparent, obtinut 90% din materie organica. Este derivat din compusi ai solului si turba, si se foloseste in pictura din secolul XVII. Culoarea se regaseste in picturile vechilor maestri, ca Rubens, care amestecau culoarea cu ocru auriu pentru a obtine un maron cald, transparent. Maron Van Dyke este defapt o tehnica de printare a fotografiei, iar aceasta a fost denumita astfel, datorita similaritatii printului cu nuanta vopselei in ulei numita dupa pictorul Van Dyck.

Indigo

Egiptenii foloseau textile cu marginile vopsite indigo pentru a-si mumifica mortii. Culoarea a inceput sa fie folosita in pictura in evul mediu si exista dovezi scrise ca a fost folosita inclusiv de catre romani. Primii blue jeans au fost vopsiti cu aceasta nuanta de albastru intens. India este cel mai vechi centru de producere a acestei vopsele pe baza de plante si a fost pentru prima data adusa pe vechiul continent de catre greci si romani. Grecii i-au dat si numele, de altfel: indikon – indian. Romanii i-au spus indicum, iar dialectul italian l-a transformat in indigo.

Kohl

Egiptenii produceau aceasta nuanta de negru sau gri inchis macinand galena (sulfit de plumb). O foloseau pentru machiajul ochilor si credeau ca previne infectiile ochilor si protejeaza de soare. S-a folosit si inca se foloseste petru machiaj in Orient si Asia.

Albastru egiptean

Egiptenii adorau albastrul si toate nuantele sale, si au mers pana acolo incat au creat prima nuanta arficiala de albastru, pe care o numeau hsbd (lapis lazuli) iryt (artificial). Era folosit in toate activitatile lor curente, de la crearea de bijuterii pana la decorarea caselor si mormintelor si fabricarea cernelurilor pentru scribi. Romanii au fost cei care au denumit-o “albastru egiptean”. Se pare ca secretul fabricarii sale a disparut candva in secolul IV, odata cu detramarea insusi Imperiului Roman.

Rosu turcesc

Inainte de culorile artificiale, aparute in sec XIX, materialele vopsite rosu pur erau extrem de rare si scumpe, rezervate prin urmare numai caselor regale (regii Angliei si sahul Persiei). Pana in secolul XVII, India a avut monopolul vopsirii in rosu, iar procesul era lent si laborios, avand la baza radacinile plantei rubia. Materialele erau alternativ inmuiate in grasimi si excremente de animale si culoare. Dupa ani de spionaj, secretul a fost adus in Europa din Turcia, de aici si numele. In secolele XVIII si XIX s-a trecut la vopsirea pe scara larga a bumbacului. In Franta este cunoscut drept Rosu de Adrianopole.

Albastru maias

Urme ale acestui albastru stralucitor (un turcoaz) se pot vedea astazi pe vasele si artefactele maiase din muzeele din America Centrala. Desi expusa la soare si la intemperii, culoarea nu-si pierde deloc din stralucire. Cu secole in urma culoarea il reprezenta pe Chaak, zeul ploii. Dupa o perioada de seceta indelungata, maiasii alegeau o persoana pentru a fi pictata cu aceasta culoare si a fi sacrificata catre zeu. Culoarea contine compusi organici si anorganici, in special vopsele indigo derivate din frunzele de anil, combinat cu o argila naturala.

Smalt

Smaltul, cea mai veche nuanta de albastru de cobalt, este produsa artificial, prin rasnirea sticlei albastre de cobalt. Este cunoscuta inca din perioada egiptenilor si a fost folosita de catre sticlarii egipteni pana in sec XVII. Denumirea cobalt i-au dat-o minerii din evul mediu, care, avand dificultati in a-l extrage, l-au denumit kobalt – un spirit malefic care traia sub pamant. Smaltul a fost abandonat treptat, pe masura ce albatrul de cobalt si-a facut intrarea in lume, in secoul XIX.

Rosu cinabru

Cinabrul este denumirea populara a sulfurii de mercur- forma sub care se gaseste minereul de mercur in natura. Este una dintre cele mai greu de obtinut si scumpe nuante naturale, foarte apreciata in Roma antica. In timpul romanilor, minereul se obtinea din minele de la Almaden, Spania. Pentru a putea fi folosit ca pigment, mineralul trebuia purificat, apoi sintetizat si apoi macinat. Manipulat incorect, devenea negru.

Verde smarald (Verde de Paris)

Verdele smarald era extrem de popular in anii 1800. Pentru ca se obtinea usor, nu a fost utilizat numai in domeniul artistic, ci si ca vopsea pentru interioare si pentru tapet. Din pacate, insa, in procesul de fabricatie era implicat arsenicul, ceea ce facea camerele supra-glomerate si supra-incalzite sa se transforme in adevarate capcane ale mortii, arsenicul transformandu-se in gaz in contact cu mucegaiurile din adezivii de tapet. Moartea lui Napoleon pe insula St.Elena a fost atribuita de catre unii arsenicului din tapetul verde-smarald din camera sa favorita.

Purpura regala (purpura tiriana)

Purpura regala este o nuanta rosu-purpurie, obtinuta din secretiile unui melc de stanca, numit Murex, ce traieste in estul Mediteranei si se pescuia in antichitate doar in zona orasului Tyre, din Liban. A fost folosita initial de catre fenicieni (1570 i.e.n.) si a fost extrem de indragita in antichitate, deoarece nu numai ca se mentinea foarte mult pe tesaturi, dar in prezenta soarelui se intensifica.

Trebuie culese cam 10.000 de moluste pentru a se produce un gram de vopsea, iar nuatele difera functie de locul unde sunt culese molustele. In America Centrala nuanta se obtine inca pe cale naturala, dar s-a gasit o metoda prin care molustele sunt “mulse” fara a fi ucise.

Albul de plumb

Proprietatile otravitoare ale albului de plumb sunt cunoscute inca din timpul Romei antice, cand culoarea se fabrica in insula Rodhos. Muncitorii puneau fasii subtiri de plumb deasupra unui vas de otet. Aciditatea otetului inducea o reactie chimica ce ducea la aparitia unui mic depozit alb de carbonat de plumb, care apoi era macinat si lasat sa se usuce la soare. Putinul alb de plumb care se mai utilizeaza astazi urmeaza aceeasi formula.

Coșul meu0

Coșul meu0

Istoria culorilor si importanta lor in viata noastra

Albastru

Maron mumie

Magenta

Albastru de Prusia

Ocru

Carmin (rosu cochineal)

Ultramarin

Verdigris

Negru de oase

Maron van Dyke

Indigo

Kohl

Albastru egiptean

Rosu turcesc

Albastru maias

Rosu cinabru

Verde smarald (Verde de Paris)

Purpura regala (purpura tiriana)

Albul de plumb

Vezi Produsele recomandate

Postări Similare

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

informatii despre noi

Informatii despre contul tau

Informatii utile

Informatii utile

O noua categorie de produse:

Ultimele produse listate in magazin

La reducere in perioada asta