Despre terariu: o scurta istorie

Terariul nu este nici pe departe o noutate ca si ocupatie, decoratiune, obsesie, sau cum vreti sa-i spuneti. Terariul s-a nascut si a fost perfectionat de insisi maestrii obsesiilor: victorienii. Iar obsesia numita terariu isi gaseste radacinile intr-o alta obsesie victoriana: feriga. Sa vedem de ce.

Prosperitatea britanicilor din timpul reginei Victoria s-a regasit in mai mult timp liber pentru femei, care isi permiteau sa lase treburile gospodaresti pe mana servitorilor. Aceeasi epoca mai avea o trasatura specifica: auto-depasirea si imbogatirea propriei persoane, asa ca aceste femei lucrau acasa la tot felul de proiecte care sa le ajute sa se auto-depaseasca sau sa-si gaseasca un rost pe langa condusul gospodariei. Unele faceau decupaje si colaje din hartie, altele cosulete de scoici sau broderie, iar alte colectionau ferigi.

Colectionarea de ferigi era o activitate necostisitoare si presupunea si miscare, deci antrenament – un alt deziderat al epocii victoriene fiind cumpatatrea si o sanatate buna. Era si un hobby egalitarist – ceea ce dadea bine in ochii societatii – fiind o activitate potrivita pentru ambele sexe si pentru toate categoriile sociale.

Astfel, feriga a devenit, pe langa planta momentului, motiv principal in decoratiuni pentru orice, de la cesti de cafea pana la cutitele de friptura, textile si bijuterii.

Nathaniel Ward, un medic pasionat botanica

La fel ca multi alti victorieni obsedati de plante, Nathaniel Ward era medic de profesie, dar cu un imens entuziasm pentru botanica. Insa plantele doctorului Ward supraveituiau cu greu in aerul poluat a Londrei anilor 1820. Era extrem de frustrant pentru un iubitor de plante de talia sa sa nu poata tine in viata planta momentului.

In mijlocul eforturilor sale de a-si mentine ferigile in viata, a observat un lucru uimitor: plantele inchise in borcanele in care studia omizile si moliile prindeau radacini in sol si chiar prosperau.

A fost o descoperire epocala pentru toti biotanistii amatori: acele sere miniaturale puteau proteja si ajuta chiar sa prospere micile plante. A imparatasit si altora descoperirea si a scris o carte despre subiect, iar in curand exista cate un Vas Wardian (asa au fost cunoscute terariumurile la inceput) in fiecare casa victoriana.

Terariul victorian, sau cutia Wardiana

Terariumul – folosit pentru transportarea arborelui de ceai si cauciuc

Iar istoria nu se opereste aici: vasul doctorului Ward nu a fost o mana cereasca doar pentru iubitorii de plante, ci si pentru obsesia englezilor pentru ceai si pentru industria cauciucului.

Inainte de anii 1850, ceaiul era o bautura scumpa si exclusivista, cumparata cu bani grei de la chinezi si transportat peste mari si tari cu costuri imense.

Datorita vasului lui Ward, s-au putut transporta in siguranta plantute de ceai din China in India, iar in anii 1840 – 1850 s-au pus astfel bazele industriei indiene a ceaiului. Datorita acestei reusite, pretul ceaiului a scazut atat de mult, incat a devenit cea mai populara bautura in gaspodariile britanice ale perioadei Victoriene.

O alta planta transporata cu succes in terrarium a fost arborele de cauciuc, dus din Brazilia tocmai pana in Malaesia si Sri Lanka, unde s-au pus astfel bazele industriei britanice a cauciucului. Cauciucul si-a dovedit din plin valoarea in timpul celor 2 razboaie mondiale, contribuind la victoria aliatilor.