DIY: Cum se face compostul

Descompunerea este un proces natural care are loc tot timpul în jurul nostru, iar unul dintre cele mai grăitoare exemple este solul bogat și negru din pădure, obținut prin transformarea resturilor vegetale în humus bogat în nutrienți. Altfel spus: cum se face compostul în varianta naturală.

Studiind, învățând și experimentând, oamenii au reușit să creeze variante proprii ale procesului de compostare și chiar să le adapteze astfel încât să se poată aplica în orice curte sau gospodărie.

Ceea ce se întâmplă prin activitățile descrise în continuare este administrarea și, pe alocuri, grăbirea proceselor guvernate de natură, astfel încât să putem valorifica toate resturile vegetale din curte, în condiții optime.

Ce este compostarea?

Prin compostare se înțelege totalitatea transformărilor microbiene, biochimice, chimice și fizice pe care le suferă deșeurile organice, vegetale și animale, de la starea lor inițială și până ajung în diferite stadii de humificare, specifice compostului.

Procesul de descompunere este asigurat de milioanele de organisme microscopice (bacterii, fungi) care trăiesc în materiile organice în descompunere, hrănindu-se practic cu acestea și reciclându-le astfel în mod natural. La final, se obține un material foarte valoros și bogat în nutrienți pentru fertilizarea solului, similar humusului.

De reținut: Procesele ce se desfășoară într-o grămadă de compost pot fi aerobe (cu oxigen) sau anaerobe (fără oxigen). Ambele duc la același rezultat final, însă cele anaerobe fac procesul să fie mult mai lung și mai urât mirositor.

Chiar dacă sună complicat, nu este. Să vedem împreună cum se face compostul în propria grădină.

Locul sau recipientul pentru compost

Alegeți cu grijă locul în care veți amenaja spațiul pentru producerea compostului, astfel încât să îmbinați funcționalul cu esteticul și să nu deranjați vecinii cu eventualele mirosuri. O zonă mai retrasă a curții este cea mai indicată pentru aceste activități.

Nu folosiți recipiente de plastic sau metal complet închise, deoarece aerul are un rol deosebit de important în procesul de compostare. Dacă vă hotărâți să transformați un butoi sau un recipient vechi în vas pentru compost, este obligatoriu să îi dați găuri pentru aerare și să țineți cont că acesta trebuie să poată fi mișcat sau rotit periodic.

Compostul se poate produce în aproape orice fel de recipient care permite aerarea sau direct pe sol:

• Recipiente mobile: Puteți construi sau cumpăra pubele speciale sau butoaie rotative pentru aerarea facilă a amestecului.
• Recipiente fixe DIY: Construite din materiale disponibile în curte, precum plasă de sârmă, scânduri de lemn, parazăpezi sau paleți pentru transport-marfă.
• Grămadă liberă: Pur și simplu o grămadă de resturi vegetale, delimitată eventual de restul curții cu ajutorul unor scânduri sau bucăți de tablă.
• Incorporarea directă în sol: Dacă nu doriți o zonă dedicată din cauze estetice, puteți îngropa resturile vegetale direct în pământ, de fiecare dată în alt loc, iar natura își va face treaba. (Vezi detalii despre straturile înălțate).

Ce se pune și ce nu se pune la compost. Proporțiile corecte

Ingredientele ideale sunt materialele organice provenite din grădină, bucătărie și eventual sera dumneavoastră. Pentru o organizare clară, ghidați-vă după tabelul de mai jos:

Proporția optimă Carbon (C) : Azot (N)

Materia organică are nevoie de un echilibru fin pentru a se descompune curat. S-a dovedit științific că cel mai bun compost se obține dacă proporția inițială este de 25-30 părți Carbon la 1 parte Azot (30:1).

Dacă proporția de carbon este prea mare, descompunerea va fi extrem de lentă. Dacă este prea mult azot, veți obține o grămadă cu aspect neplăcut și urât mirositoare. Produsul final ideal va avea o proporție stabilă C:N de 15:1.

Mărimea grămezii de material pentru compost

Se consideră că mărimea ideală a unei grămezi de compost în aer liber este de aproximativ 1 metru cub. O astfel de dimensiune este suficient de mare pentru a genera căldura interioară necesară „coacerii” și destul de mică pentru a fi întoarsă și manevrată ușor cu o furcă.

Dacă folosiți un recipient dedicat, limita este dată de volumul acestuia. Atenție însă: nu îndesați materialele prea tare, deoarece veți elimina oxigenul indispensabil procesului!

Aerisirea compostului: Secretul succesului

Oxigenul este vital pentru microorganismele aerobe. Amplasarea într-un spațiu deschis și ventilat este mult mai bună decât izolarea grămezii între clădiri înghesuite. Întoarcerea regulată a amestecului cu o furcă asigură o aerare corectă și scurtează considerabil timpul de obținere a pământului fertil.

Indicatorul de oxigen: Cel mai bun semnal este mirosul. Dacă grămada începe să miroasă neplăcut, înseamnă că s-au declanșat procese anaerobe (de putrefacție), iar compostul trebuie întors și aerat imediat.

Umiditatea optimă

Nu amplasați compostul direct lângă garduri sau construcții din lemn, deoarece umezeala permanentă poate provoca putrezirea acestora. De asemenea, evitați zonele expuse la soare arzător pe toată durata zilei; evaporarea rapidă a apei va opri activitatea bacteriilor, obligându-vă să udați artificial grămada foarte des.

Regula de bază: Amestecul trebuie să fie umed ca un burete stors, nu îmbibat cu apă. Cu cât adăugați mai multă materie verde (iarbă cosită, resturi de bucătărie), cu atât mai puțină apă suplimentară va fi necesară. Dacă plouă abundent și compostul este liber, acoperiți-l cu o prelată pentru a preveni spălarea nutrienților și transformarea lui într-o mâzgă neplăcută.

Temperatura internă a compostului

Pe măsură ce se hrănesc și descompun materia organică, microorganismele generează energie termică. O grămadă corect echilibrată poate atinge temperaturi interne de 60-70°C. Acest stadiu termic este excelent, deoarece distruge majoritatea agenților patogeni și a semințelor de buruieni.

În timpul procesului, volumul total al grămezii se poate reduce cu până la 70%. Evoluția termică se împarte în 3 faze distincte:

1. Faza 1 (25-40°C): Începutul fermentației, dominat de bacterii de temperatură joasă.
2. Faza 2 (50-60°C, max 70°C): Etapa activă în care ciupercile și bacteriile termofile descompun celuloza și lignina complexă. Menținerea acestei temperaturi timp de 24-48 de ore garantează igienizarea compostului.
3. Faza 3 (Stabilizarea): Temperatura scade treptat și se stabilizează, materialul degradat transformându-se în humus stabil.

Adăugarea de materiale pe parcurs și activatori

Când adăugați resturi noi, nu le tasați peste cele vechi pentru a nu scoate aerul. Este recomandat ca resturile de ramuri sau tulpini să fie tocate mărunt în prealabil. Pentru a menține echilibrul, la fiecare porție de resturi umede din bucătărie adăugați un strat echivalent de frunze uscate sau carton mărunțit.

Pentru a accelera descompunerea, puteți folosi activatori naturali bogați în azot sau microfaună, cum ar fi: bălegar vechi, lucernă măcinată, alge marine sau chiar straturi subțiri de compost gata maturat. Adăugarea de cenușă de lemn în cantități moderate ajută la reglarea pH-ului, mai ales dacă puneți multe ace de brad sau frunze acide de stejar.

Cum grăbim procesul de compostare?

1. Mărunțiți ingredientele: Cu cât bucățile sunt mai mici, cu atât suprafața de atac pentru bacterii este mai mare.
2. Întoarceți des: Aerarea frecventă accelerează metabolismul microbian.
3. Adăugați volume mari deodată: Strângerea materialelor și adăugarea lor în cantități mari declanșează o încălzire internă mult mai puternică decât adăugarea zilnică a câtorva resturi.

Produsul finit: Aurul negru din grădină

Compostul este gata atunci când a devenit maro închis sau negru intens, este ușor, fărămicios și are un miros plăcut, reavăn, similar cu cel al pământului de pădure după ploaie. Dacă se mai disting resturi de mâncare sau crengi sau dacă persistă un miros înțepător, procesul nu s-a finalizat.

În funcție de climă, compoziție și frecvența aerisirii, maturarea completă poate dura între 3 și 12 luni.