Casa amintirilor – o casă simplă, câştigătoare la Anuala de Arhitectură 2016 Sporul Casei

Casa amintirilor, câştigătoarea secţiunii Arhitectură rezidenţială la Anuala a Arhitectură 2016, este creaţia arhitectului Simona Pribeagu Schmid şi se află în Alexandria, Teleorman.

Este o clădire simplă, care aminteşte de casele vechi din zonele rurale româneşti prin atât de multe lucruri!

În primul rând prin dispunerea exclusiv pe parter

Casele vechi ţărăneşti nu au etaj, cel mult un demisol cu funcţie de beci, iar întreaga activitate a familiei se desfăşoară pe un singur nivel în câteva încăperi deschise toate spre exterior – fie el cerdac sau curte. Aici, camerele de zi de deschid spre cele 2 terase, iar dormitoarele şi băile spre spaţiul de zi din interior.

casa-amintirilor1 — Plan Casa Amintirilor

Dispunerea liniară a camerelor

În al doilea rând, dispunerea liniară a camerelor, de-a lungul proprietăţii, din vechile case ţărăneşti a fost reluată aici sub forma a două şiruri de încăperi dispuse faţă în faţă şi care se deschid spre un spaţiu central, luminos, destinat relaxării.

În cultura românescă acest spaţiu pentru relaxare nu există, casă având doar funcţii de bază: gătit, adăpost de intemperii, odihnă, dar este inclus în acest proiect pentru a uni atât spaţiile private ale casei, cât şi grădina din spate cu cea din faţă, prin intermediul ferestrelor mari ce dau spre terase.

casa-amintirilor5 — Spatiul central, de zi

casa-amintirilor4 — Spatiul central, de zi

Construcţia în regie proprie, cu echipe de meşteri locali

În al treilea rând felul în care a fost construită. Casele în vechime se construiau de către familie, cu câţiva vecini sau cu meşteri din zonă. Realitatea este aceeaşi şi în zilele noastre, puţine fiind bugetele de casă care pot include echipe complete de constructori şi utilaje, plus construirea într-o singură etapă.

Zona a impus angajarea de echipe locale, construirea în regie proprie şi prezenţa constantă a arhitectului pe şantier.

Materiale nepretenţioase

În arhitectură vernaculară, materialele erau cele oferite de zonă: lemn, paie, piatră, lut, etc. Acum există magazinele DIY, cu materiale pentru toate buzunarele, iar proprietarul şi constructorul decid împreună care este cea mai bună soluţie pentru bugetul dat, de multe ori ei fiind şi designerii de interior.

Casa aceasta nu include nici un material extraordinar sau preţios, ci soluţii de bun simţ pentru fiecare spaţiu, combinate pentru a obţine jocuri frumoase de texturi şi culori.

Integrată în peisaj

Dispunerea pe parter, culorile inspirate din natură folosite pentru pereţii exteriori, etajarea nuanţelor, toate sunt folosite pentru o integrare cât mai firească în peisajul unei curţi care abundă de vegetaţie.

Toate aceste realităţi sunt surprinse şi înglobate în acest proiect pur românesc nu prin gablonţuri, ştergare şi ulcele, ci prin metoda cinstită şi curată prin care sunt redate realitatea şi tradiţia.

Astfel, o casă simplă, fără nimic extraordinar nici la prima, nici la a două vedere, fără balconaşe, turnuleţe şi etaje, surprinde esenţa bunului simţ, a bunului gust şi reinterpretează arhitectura tradiţională românească.

Poate de aceea se numeşte casa amintirilor: aşa îşi construiau oamenii case pe vremuri, cu privirea în propria ogradă, cu gândul la ce şi cum se mai poate face, cu materialele aflate la îndemână, cu respect pentru natură din jur şi pentru vecini, discret şi simplu.

Privind la toate nominalizările, alegerea juriului poate părea una surprinzătoare, dar pe de altă parte poate că este exact ceea ce trebuie pentru a ne aminti că se poate construi şi astfel.