Altoirea pomilor: tehnica altoirii in coroana

De câte ori am cerut ajutor la cei din jur despre altoirea pomilor fructiferi, am primit răspunsuri care variau de la „trebuie să ai mână bună ca să se prindă altoiul”, până la „trebuie specialist”. Răspunsurile implică o ușoară suspiciune și nesiguranță, chiar și la unii dintre cei mai experimentați grădinari, iar printre începători este una dintre cele mai dificil de abordat sarcini din grădină.

Motivul pentru care am continuat să căutăm informații este că am tot plantat de-a lungul anilor pomișori cumpărați din surse diferite, care nu au evoluat așa cum ni s-a promis, așa că am decis să le schimbăm soarta.

Un alt motiv ar fi vreo două soiuri foarte bune de măr și unul de prun din grădina bunicilor mei, pe care nu le-am mai găsit nicăieri ca să le pot planta la noi.

Așa că am decis să învăț mai multe despre altoirea pomilor și am căutat informații, online și prin cărți, organizând cele mai clare îndrumări tehnice pentru a vă ajuta să reușiți.

O parte dintre ele le-am notat și pentru voi, pentru a vă face o părere despre calitatea informațiilor și a vedea cât de ușor este să altoiești. Fiecare pas al lucrărilor este evidențiat și cu imagini, pentru a vă ușura munca.

Generalități despre altoirea pomilor

Altoirea este tehnica cea mai simplă, mai rapidă și mai sigură de obținere a fructelor și florilor dorite (altoirea se practică și pe arbori ornamentali). Rădăcina este furnizată de planta cea mai puternică și robustă, iar partea aeriană provine de la planta ale cărei fructe sau flori vrem să le regăsim în grădina noastră. DAR, ambii indivizi trebuie să aparțină aceleiași specii.

În punctul de fuziune a celor două plante se formează inițial o cicatrice, după care apare un calus care permite trecerea sevei dintr-o parte în alta.

Copacul pe care se face altoirea se numește portaltoi și are funcția de a absorbi apa și nutrienții din sol, în timp ce al doilea individ, care se va lipi de primul, se numește altoi și are sarcina de a prelucra substanțele nutritive prin intermediul frunzelor și permite formarea fructelor dorite.

Chiar dacă trăiesc împreună, cei doi indivizi, dacă ar fi lăsați liberi, și-ar relua propriile particularități.

Tipuri de portaltoi

Portaltoiul trebuie să fie obținut din semințe.

• Portaltoi sălbatic – crescut spontan, în natură. Dacă găsiți în grădina dvs. un astfel de copăcel, ar trebui să știți că există horticultori care consideră că acesta este cel mai bun tip de portaltoi, datorită faptului că este perfect adaptat condițiilor din zonă și mult mai viguros din cauza aceasta.
• Portaltoi franc – când sămânța provine de la o plantă cunoscută și este cultivată de dvs., în grădină.

Alegerea altoiului

Altoiul trebuie să provină din exemplare sănătoase de pom, din partea coroanei care este cea mai productivă.

Cele mai folosite altoiuri sunt cele lemnoase, deși există tehnici de altoire care folosesc materiale semilemnoase sau chiar ierboase (muguri).

Altoiul ideal are un an de viață, adică a crescut în perioada verii și este recoltat pentru altoire în primăvara următoare.

Condiția esențială pentru a se prinde este ca la recoltare altoiul să fie în repaus vegetativ. De aceea, perioada cea mai bună pentru recoltare este decembrie – februarie, când lemnul este bine copt și mugurii fermi. Ramurile trebuie desprinse de pe planta mamă în zilele uscate.

După recoltare, ramurile se înfășoară în hârtie de ziar și se udă, apoi se depozitează în frigider.

Când se face altoirea

Ideală este perioada martie-septembrie, când portaltoiul este în vegetație, cu excepția lunilor fierbinți de vară. Temperaturile blânde favorizează aportul constant de sevă dinspre rădăcină și permit dezvoltarea mugurilor.

În perioada imediat următoare se urmărește lucrarea, pentru a o putea repeta în caz de eșec. În cazul altoirii cu material lemnos, reușita va fi confirmată de dezvoltarea mugurilor. Când noii lăstari au ajuns la 10-12 cm, alegeți-i și păstrați-i doar pe cei mai viguroși. Între timp, veți fi desfacut legătura, pentru a nu stânjeni hrănirea altoiului și creșterea noii plante.

Tehnica altoirii în coroană, pas cu pas

Se aplică când se taie complet un trunchi sau o creangă și este recomandată pentru toți pomii fructiferi, în special la cei la care se desprinde foarte ușor scoarța, pentru speciile cu frunze veșnic verzi și speciile ornamentale cu coajă groasă.

Se poate efectua pe toată perioada vegetativă, din februarie până în septembrie, exceptând perioadele foarte calde din timpul verii.

Un mare avantaj este că se poate executa chiar pe tulpini și trunchiuri de mari dimensiuni – diametre de peste 30 cm – ceea ce înseamnă că puteți revitaliza ușor un copac nu prea productiv din grădină.

Această altoire se face atunci când scoarța se desprinde ușor și portaltoiul a început creșterea vegetativă de primăvară. Se utilizează ramuri altoi recoltate în timpul iernii și păstrate la frigider.

Trunchiul sau ramura portaltoiului se taie cât mai drept și se fasonează ușor cu cuțitul.

Altoiul poate avea o lungime de 10-15 cm și trebuie să aibă 3-4 muguri.

Ramura altoi se fasonează cu grijă în formă de „bot de știucă” – tăietură oblică mică pe o parte și mai pronunțată pe cealaltă. Partea cu tăietura mai pronunțată se va lipi de trunchiul portaltoiului, dar locul va fi pregătit în prealabil prin îndepărtarea ușoară a scoarței, cu ajutorul unei mici incizii.

Scoarța nu se va îndepărta de tot, ci se va așeza peste crenguțele altoi, apoi se trece la fixarea crenguțelor cu o legătură strânsă și acoperirea lucrării cu mastic.

La final, altoiurile se vor tăia la aceeași înălțime - vezi imagini mai jos.