Dulceaţa de trandafiri, sau Gulkand-ul, este un dulce deosebit, cu origini în bucătăria şi medicina indiană şi este una dintre reţetele păstrate aproape neschimbate, deşi a traversat secole întregi şi 2 continente pentru a ajunge la noi.

Gul înseamnă floare în limba persană, iar qand/kand înseamnă dulce. Cei care aţi călătorit în Turcia, cu siguranţă aţi găsit peste tot borcănelele cu Gȕl Reçeli – aşa se numeşte dulceata de trandafiri în această ţară.

Personal, leg acest dulce de doamnele în vârstă din copilăria mea şi felul preţios în care descriau, parţial doar, şi foarte secretos, cum se face.

Generaţia aceea a dispărut demult şi a luat cu ea o parte din secretele bucătăriei de mare clasă pe care o practicau, la fel cum au dispărut şi curţile lor, peste care s-au contruit clădiri noi, fără să se întrebe nimeni ce soiuri de plante erau acolo.

Trandafirii pentru dulceaţă există în continuare însă, şi aşteaptă să fie plantaţi şi folosiţi după cum le este menirea.

Cu flori bătute şi intens colorate şi cu o multitudine de petale pline de aromă, trandafirii pentru dulceaţă se recunosc lesne datorită parfumului puternic.

2 soiuri speciale de trandafiri de dulceaţă

Nu orice trandafir se poate folosi pentru dulceaţă.

Rose de Rescht (floarea mai jos) a fost descoperit în apropierea oraşului persan Rasht, are un parfum puternic şi plăcut, iar culoarea petalelor este de un roz spre roşu-purpuriu. Înfloreşte foarte abundent, în valuri, o dată la 3-4 săptămâni şi are floarea bătută cu aproximativ 50 de petale.

Este foarte rezistent la boli şi dăunători, iar din petalele sale se obţine un sirop fin şi o dulceaţă gustoasă. Butaşii de la Famous Roses sunt altoiţi şi produc flori din primul an de la plantare.

Un alt soi perfect pentru dulceaţă, dar şi pentru obţinerea de ulei esenţial este Rosa Damascena.

Cum se îngrijeşte trandafirul pentru dulceaţă

Planta nu are nevoie de îngrijiri speciale, dar, ca orice alt trandafir, are nevoie să fie plantat într-un un loc însorit şi bine drenat.

Se poate planta oricând dacă o cumperi la ghiveci, sau toamna, respectiv primăvara, dacă vine cu rădăcina nudă.

Se poate înmulţi prin butăşire – vezi AICI cum se face.

Se protejează de ger prin muşuroire şi se curăţă primăvara, prin înlăturarea în primul rând a ramurilor uscate şi bolnave. Vezi detalii AICI.

Mai jos: Trandafiri de dulceata Rose de Rescht. Sursa: FamousRoses.eu

Dulceaţa de trandafiri: varianta originală

Varianta străveche, Gulkand-ul despre care vorbeam la început, este de fapt un tonic Ayurvedic şi la prepararea lui nu se foloseşte căldura focului, ci a soarelui, astfel:

Într-un vas de sticlă transparentă cu capac se pun în straturi alternative petale de trandafir şi zahăr.
Vasul se pune într-un loc însorit din casă, astfel încât să fie expus direct luminii solare măcar 6 ore pe zi, timp de 3-4 săptămâni.
Se amestecă zilnic cu un instrument de lemn
Dulceaţa astfel obţinută se păstrează într-un recipient închis ermetic. Este un excelent antioxidant, tonic digestiv, ajută la reducerea transpiraţiei, etc.

Am facut aceasta reteta si este un dulce extraordinar de aromat si racoros. Incercati si voi!

Dulceaţa de trandafiri: varianta modernă

Pentru varianta modernă de dulceaţă de trandafiri ai nevoie de:

250 g petale de trandafiri
1 litru apă
1/4 kg zahăr
1/2 linguriţă sare de lămâie
1 linguriţă zeamă de lămâie

Alege doar petalele proaspete şi indeparteaza capătul alb sau taie cu foarfeca direct de pe tulpină. După ce le cureţi bine de polen, pune-le într-un castron şi freacă cu sarea de lămâie până capătă culoarea roşie. Dă apa la fiert împreună cu zahărul până scade puţin şi culege spuma care se formează deasupra. Apoi adaugă petalele şi continuă fiertul la foc potrivit. Pune şi sucul de lămâie şi fierbe în continuare până se leagă siropul.

Ai grijă să nu o fierbi prea mult, pentru că altfel se va carameliza, devenind uşor maronie. (Petalele sunt prea sensibile pentru a suporta caramelizarea şi rişti să compromiţi reţeta). Depozitează în borcane închise bine.