Cum scapi de cârtițele din grădină

Cârtițele din grădină fac parte dintre acele animale care pot fi considerate dăunători, deși activitățile lor nu vizează direct munca noastră (precum limacșii care mănâncă legumele și fructele), ci mai degrabă indirect. Ceea ce ne ofensează pe cei mai mulți dintre noi sunt mușuroaiele apărute în mijlocul gazonului sau fâneței. Dar să vedem mai întâi care sunt obiceiurile de viață și hrănire ale cârtiței, pentru a ne da seama cum interferează cu activitățile noastre. Vom trece apoi în revistă o serie de măsuri pe care le putem lua pentru a le ține departe de noi.

Ce este cârtița și cum trăiește

Cârtița este un mamifer de mici dimensiuni (15-20 cm) adaptat la viața subterană. Are corpul de formă cilindrică acoperit cu blană fină și deasă, fără o direcție anume de creștere, cu ochii și urechile reduse la minim, adaptate vieții în galerii. Tot ca o formă de adaptare, picioarele din spate sunt foarte mici, în timp ce labele din față sunt supradimensionate și extrem de puternice, folosite pentru săpatul de galerii.

Modul său de a respira este un model de eficiență. Datorită unei forme speciale de hemoglobină din sânge, cârtița poate procesa mai eficient puținul oxigen din galerii și în plus poate procesa și reutiliza aerul expirat anterior.

Cârtița este animal solitar. Se întâlnește cu alte cârtițe doar pentru reproducere, în timpul primăverii și după o gestație scurtă, de aproximativ 40 de zile, dă naștere unui număr de 3 până la 5 pui. Aceștia sunt îngrijiți de mamă timp de 45 zile, apoi pleacă de “acasă” pentru a lua în stăpânire un teritoriu propriu.

Cum și cu ce se hrănește cârtița

Modul de hrănire al cârtiței este unul dintre lucrurile bune aduse de aceasta în grădina noastră. Pentru că se hrănește prepunderent cu râme, dar mănâncă și melci, insecte adulte și larvele acestora, moluște, miriapode, furnici și ouă de furnici și alte surse de proteine de origine animală din sol, cârtița ne face un mare bine, pentru că astfel ucide o mulțime dintre dăunătorii grădinii. Pentru că saliva cârtiței conține o toxină cu efect paralizant, aceasta poate vâna și depozita micile vietăți în cămări amenajate în sistemul ei de galerii, ca rezerve pentru mai târziu.

Aproape întreg sistemul său de galerii este dedicat hrănirii , cu excepția dormitorului și a “camerei” puilor. Vezi în schema de mai jos cum poate fi organizat un sistem de galerii de cârtiță. În partea superioară se află galeriile pentru hrănire și aerisire, în timp de în partea inferioară se află galeriile principale, imposibil de detectat de la suprafață.

Veste bună este că odată ce a “curățat” o zonă de larve, viermi și mici nevertebrate, cârtița se va muta în alt loc bogat în pradă. Este posibil să revină însă peste câțiva ani, când populația de dăunători s-a refăcut. Pentru asta sunt galeriile principale.

Cum ne face rău cârtița

Deși se hrănește cu o mulțime de dăunători ai grădinii, cârtița este considerată de multă lume un dăunător e însăși, mai ales din cauza mușuroaielor inestetice prin care scapă de pământul în exces din galerii. Dar tot răul pe care ni-l face cârtița este format din efectele secundare ale stilului său de viață.

Cârtița nu mănâncă rădăcini sau bulbi ai plantelor, dar în deplasarea sa foarte aproape de suprafața solului în căutare de hrană, poate deranja rădăcinile plantelor tinere, le poate lăsa expuse în galerii și prin aceasta privează plantele de hrană. Când o astfel de galerie devine vizibilă la suprafață, poți apăsa rapid pământul cu piciorul la loc și uda zona, pentru ca plăntuțele sau iarba să nu se usuce.

Uneori cârtițele din grădină mută bulbii florilor odată cu pământul. Noi am descoperit într-o primăvară ulterioară invaziei cârtițelor toate lalelele grupate într-un colț, după ce le crezusem dispărute definitiv. Bulbii astfel mutați se pot săpa și muta la loc în timpul toamnei, pentru a înflori din nou primăvara.

Alte efecte secundare ale vieții cârtiței în grădină pot fi înmulțirea buruienilor în zonele în care au afânat solul, lovirea utilajelor agricole dacă activitatea cârtiței a expus pietre și proliferarea altor dăunători în galeriile sale părăsite. Astfel, micile rozătoare cum sunt șoarecii de câmp își pot găsi adăpost și chiar se pot înmulți în astfel de galerii. Pentru astfel de situații este foarte bună o pisică la casa omului.