Ideea sau oportunitatea de a planta un gard viu apare in cele din urma un viata oricui de ocupa de o gradina, oricat de mica: protejeaza de vant, adauga structura peisajului si separa zone diferite ale gradinii.

Gardurile vii au aparut in Europa de Vest in Evul Mediu, mai precis in marile gradini ale aristocratilor vremii. Au fost preluate apoi in spatiile publice si, pe masura ce mica burghezie si-a permis proprietati cu gradina, s-a raspandit fulgerator in toate straturile sociale. Astazi, cand creeaza garduri vii, gradinarii au in vedere obiective diferite, pe langa cele pur estetice.

Gardul viu este o separatie foarte utila intre diferite zone al gradinii: de exemplu zona cu flori de langa casa, de zona de legume sau cea de relaxare, de zona de culturi agricole.

Apoi, gardul viu are rol de mascare, tinand departe de privirile strainilor, cu eleganta, unele anexe nu foarte placute ochiului.

In al treilea rand, gardul viu protejeaza impotriva prafului – trasatura foarte importanta in orase si in zonele in care inca se contruieste – si impotriva vantului – important pentru gradinile de pomi si arbusti fructiferi.

Tipuri de garduri vii

Gardurile vii de sine statatoare pot fi formate din flori si ierburi ornamentale perene, arbori si arbusti. Mai exista si gardurile vii din plante cataratoare, dar despre ele intr-un material viitor.

Gardurile din flori si ierburi ornamentale

Sunt mici de inaltime, dar si cele mai frumos colorate. Se creeaza si ajung la maturitate cel mai repede dintre toate tipurile de gard viu, se ingrijesc usor, dar multe dintre ele sunt “vii” doar in anotimpul cald. Pot fi garduri de sine statatoare, sau pot dubla in mod spectaculos un gard viu din arbusti.

Gardurile vii din arbori

Cresc cel mai greu, trebuie sa va pricepeti nitel la horticultura si sa le aplicati toate tratamentele necesare oricarui pom sanatos, mai ales daca este fructifer. Sunt ideali pentru gradinile in care exista suficient spatiu si nu se pot taia doar din considerente estetice: trebuie urmate ciclurile de ingrijire ale speciei respective.

Gardul viu din arbusti

Este cel mai des intalnit si cel mai simplu de ingrijit. Daca se aleg specii de arbusti nepretentioase, cresc rapid, se pot aranja in aproape orice forma si sunt vesnic verzi.

Cele mai intalnite specii de arbusti pentru gardul viu verde sunt Thuja Occidentalis, Berberis rosu, Buxus, Carpenul (carpen betulus), lemnul cainesc (ligustrum vulgare), Ienuparul (juniperus stricta), iar pentru gardul viu cu flori sunt Gutuiul japonez (chaenomeles japonica), Hibiscusul (Hybiscus Siriacus) si Spirea.

Cele mai intalnite specii de arbusti pentru gard viu

Cat de multe se pot face cu cativa arbusti, ceva imaginatie, si utilajul potrivit veti vedea in imaginile urmatoare. [one_half][/one_half][one_half_last]Gardurile vii si sculpturile verzi de alaturi sunt realizate din Buxus, de exemplu. Este un arbust ideal pentru tunderi complexe, pentru a ca este foarte des, avand tulpina ramificata si frunze mici, verde inchis. Creste incet si suporta foarte bine tunderea, ceea ce inseamna ca isi pastreaza forma taiata mai mult timp. Suporta bine fumul, pluarea si praful, adica este ideal pentru zonele urbane, dar si pentru zonele rurale in constructie, sau cu drumuri neasfaltate. [one_half_last] [one_half] [/one_half][one_half_last]Carpenul are tulpina cu cresterea neregulata, stramba si cioturoasa, lastareste puternic si pana la varste tarzii, rezista la geruri dar nu si la seceta. Necesita tundere anuala si lastareste abundent dupa aceea.[/one_half_last]

[one_half][/one_half][one_half_last][/one_half_last] [one_half][/one_half][one_half_last]Lemnul cainesc are frunze mici, de maxim 5 cm lungime, care persista in timpul iernilor blande. Nu este pretentios, dar nu suporta nici umbra permanenta. Se poate folosi in garduri tunse in forme geometrice, pe margini de trotuare sau pentru dublarea gardurilor din plasa de sarma. Infloreste o singura data pe an, dar florile sale albe, in ciorchini mici, nu au un miros prea placut.[/one_half_last] [one_half]

[/one_half][one_half_last]Berberisul rosu, pe langa frunzele mici ovale, prezente tot timpul anului si de un rosu foarte decorativ, mai are si tepi, astfel incat un astfel de gard viu este foarte eficient importriva animalelor mici.[/one_half_last] [one_half][/one_half][one_half_last]Hibiscusul – tulpina se ramifica de la baza, formand o tufa stransa, inalta. Nu este pretentios la sol, seceta sau ger, dar prefera zonele insorite. Se poate tunde, sau lasa sa creasca liber, pana la inaltimea maxima de 3 metri.[/one_half_last] [one_half][/one_half][one_half_last]Gutuiul japonez se poate folosi mai ales in spatii largi, in spatele gardurilor de la strada, fiindca creste in tufe cu tulpini numeroase, divergente si curbate. Are si spini. Rezista la seceta si ger, nu are pretentii la sol, dar ii place lumina.[/one_half_last] [one_half][/one_half][one_half_last]Thuja occidentalis – poate creste in coloana de pana la 4 metri inaltime, iar ramurile sunt dese si scurte. Se poate folosi atat in gard viu, cat si in grupuri columnare, pe gazon. Se poate tunde in diferite forme, sau se poate lasa ca atare.[/one_half_last]

[one_half][/one_half][one_half_last]Spireea vanhouttei – Creste pana la 2 m inaltime si este foarte ornamentala prin multitudinea de flori albe, grupate in umbrele, in mai-iunie. Rezista la ger si nu este pretentioasa la sol. Se foloseste ca gard viu sau tufa izolata.[/one_half_last]