Există suficiente spaţii industriale părăsite prin oraşele României: vechi fabrici, centrale termice, hale, depozite. Majoritatea îşi arată vârsta şi experienţele trecute, expunând către oraşe scheletul metalic ruginit, ferestrele sparte, betoanele ciobite, cărămida arsă.

Desigur, multe dintre ele au căpătat o nouă viaţă sub formă de fabrici moderne, mai mici, ateliere multidisciplinare, mall-uri, depozite, service-uri şi altele asemenea. O altă parte au fost demolate şi în locul lor au apărut clădiri noi, strălucitoare, care domină zona cu tot aplombul şi prestanţa lucrului nou. Doar o mică parte s-a tranformat în birouri sau în spaţii de locuit şi asta poate pentru că diferenţa percepută între vechea şi noua destinaţie era prea mare, zona prea îndepărtată de centrul oraşului sau investiţia necesară nu merita efortul.

Însă în oraşele mari ale lumii, unde fiecare spaţiu rămas disponibil este preţuit , dar şi respectarea istoriei recente a urbei este importantă, se practică revigorarea acestui patrimoniu industrial şi reconfigurarea lui în spaţii de lucru sau de locuit moderne.

Furnalul este înlocuit de staţia de lucru, salopeta de ţinuta smart-casual şi casca de oţelar cu cea de la iPhone, iar clădirea însăşi prinde o nouă viaţă: mai blândă, mai calmă, aşa cum se cuvine unei bătrânici cu tinereţe tumultoasă şi temerară. Mie asta mi s-a părut foarte important şi emoţionant: clădirile vechi capătă astfel un nou aspect, dar şi o bătrâneţe liniştită, cochetă, pe care o merită din plin.

Oamenii care le folosesc se simt confortabil între vechii pereţi de beton, cărămidă şi fier pentru că arhitecţii au ales să îmbrace interioarele în materiale calde, texturate, precum lemnul, dar şi mobilier şi obiecte frumoase pentru a crea o atmosfera propice lucrului şi o imagine familiară omului modern.

Acesta fabrică din epoca industrială din Rotterdam a fost transformată de către biroul de arhitectură şi urbanism Jvantspijker într-un confortabil spaţiu deschis pentru birouri, în care elementul focal este structura de lemn cu rol de sală de şedinţe, chicinetă, loc de relaxare şi seră. Lemnul, plantele şi intimitatea oferită de noul spaţiu aduc căldură în vechea hală, prea înaltă şi prea largă pentru a putea fi folosită ca atare.

Acest apartament comod din Paris a fost construit într-un vechi atelier textil, iar spaţiul neobişnuit de înalt a fost valorificat prin crearea unui dormitor suspendat. Înălţimea fostului atelier este folosită în living, acolo unde lumina este necesară şi binevenită,iar intimitatea dormitorului este obţinută prin înălţarea lui, înjumătăţirea înălţimii de 5.30 metri şi îmbrăcarea lui în textile şi culori calde.

Un exemplu de astfel de spaţiu din România este NOD makerspace, inaugurat în aprilie 2015 în fosta fabrică de Bumbac de pe Splaiul Unirii, nr.160 – primul centru de creaţie şi lucru de mari dimensiuni (650 mp) din România. Prin ideile şi munca echipei de antreprenori, o investiţie de 120.000 euro şi şase luni de lucru, hala fostei Fabrici de Bumbac s-a transformat într-un spaţiu unic în Romaia, care îşi propune să creeze oportunităţi pentru alţi tineri antreprenori.

Aici spaţiul nu a suferit o tranformare atât de radicală ca în cazurile de mai sus, dar scopul a fost atins: insuflarea unei vieţi noi într-o clădire veche şi popularea ei cu tineri, idei şi meserii noi. Mai multe detalii aici.