Constructii ecologice, elemente de baza - Sporul casei - Soluţii şi idei pentru casă şi grădină Constructii ecologice, elemente de baza - Sporul casei - Soluţii şi idei pentru casă şi grădină

Constructii ecologice, elemente de baza

Arhitectura ecologica, numita si arhitectura verde isi are originile in anii crizelor de petrol care au dat frau liber gandurilor si actiunilor radicale, instituind credinta ca societatea occidentala a trecut de perioada sa de glorie si numai auto-suficienta va permite, cu greu, supravietuirea unei mici parti a rasei umane. In arhitectura, aceste tendinte s-au exprimat prin respingerea stilului si a precedentului, creandu-se un nou inceput in care fermitatea a fost tolerata, consumul nepasator si extravagant a fost abolit, iar arhitectura a patruns in mediul natural.

In anii care au urmat, arhitectura ecologica a fost caracterizata de un design ce urmarea scaderea consumului de energie, pentru ca mai apoi, la sfarsitul anilor ’70, ideea de “ecologic” a devenit sinonima cu “conservarea energiei”. Ultima decada a sec. 20 a fost dedicata unei abordari holistice in care erau luate in considerare, pe langa poluarea rezultata din procesul de utilizare a cladirii si cea rezultata din procesul de constructie sau din cel de demolare. Spectrul factorilor de mediu ce trebuie luati in considerare este acum mult mai complex.

Telul arhitecturii ecologice este acela de a crea medii confortabile de viata, intr-o maniera durabila, atat pentru indivizi cat si pentru grupurile mari de oameni.

Pentru ca o structura construita sa fie ecologica, ea trebuie sa aiba o relatie de reciprocitate cu microclimatul propriu, imediat, dar si cu cel global. In mod ideal constructiile nu ar trebui sa utilizeze, pentru satisfacerea nevoilor ocupantilor, mai multa energie decat pot colecta din sursele de energie regenerabila disponibile in microclimatul propriu.

In final, atat constructiile individuale cat si orasele, trebuie sa atinga echilibrul energetic ecologic pe toata durata ciclului de viata, ceea ce include si energia inglobata in materialele de constructie, tehnicile de constructie si etapele de renovare si/sau refunctionalizare.

Orientarea domeniului constructiv si a modului uman de viata in general catre o relatie simbiotica cu natura nu este numai o problema legata de poluare, ci si una ce tine de psihologia umana. Omul este si va ramane intotdeauna o componenta a Sistemului Natural Universal. Negarea acestui adevar pe parcursul vietii conduce la dizarmonii in psihologia individuala si de grup. Prin capacitatea sa inteligenta, umanitatea nu trebuie sa incerce sa se dezica de aceasta realitate, ci sa incerce sa eleveze, spiritual si material, legatura sa indisolubila cu Universul.

Elementele proiectarii ecologice integrate:
1. Sintetiza cunostintelor trecutului si prezentului, in domeniile arhitecturii, tehnicilor si materialelor de constructie, etc.
2. Utilizarea, la intregul lor potential, a resurselor si energiilor naturale regenerabile disponibile.
3. Utilizarea elementelor de clima si a vegetatiei pentru optimizarea relatiei constructiilor cu mediul inconjurator.
4. Reducerea energiei inglobate in materiale si tehnici de constructie precum si a energiei necesare in exploatare.
5. Folosirea structurilor constructive sensibile la mediu – structuri ce reactioneaza la modificarile de mediu.
6. Elemente interdisciplinare.

Aceste elemente / caracteristici ale proiectarii constructiilor ecologice sunt rezultanta aplicarii, in tehnica si design, a celor doua principii ale ecologiei mediului construit: integrarea naturii in arhitectura si integrarea arhitecturii in natura, menite ca impreuna sa realizeze, asa cum am afirmat anterior, simbioza dintre mediul natural si cel construit.
In concluzie, proiectarea constructiilor ecologice inseamna o abordare holistica a utilizarii energiilor si materialelor conform principiilor durabilitatii, pe toata durata ciclului de viata a constructiei, incepand cu sursa materialelor si pana la momentul transformarii in deseuri si / sau a reciclarii, acesta definitie fiind insa un deziderat final si nu o realitate concreta a practicii actuale.

Toate aceste aspecte sunt importante nu numai din punct de vedere al poluarii (desi foarte putina lume stie ca mediul construit este responsabil pentru 50% din poluarea resimtita de planeta noastra, respectiv de noi insine) ci si din punct de vedere economic imediat, al beneficiarului. Este demostrat cu prisosinta ca, desi necesita o investitie mai mare la inceput pentru diverse sisteme si tehnologii sau materiale, o constructie ecologica, si in special o locuinta individuala, recupereaza in cel mult 10 ani aceasta investitie prin consumul redus de energie pentru intretinere si utilizare, aducand beneficii evidente utilizatorilor.

Mai mult decat atat, investitia necesara poate fi minima daca este realizata de un specialist in domeniu. Ma refer aici la asa-numitele tehnologii pasive bazate in mod exclusiv pe captarea si utilizarea energiilor neconventionale (energie solara, eoliana, geo-termala, biogaz sau hidroenergie). O simpla sera de corect amplasata, sau o plantare corecta a spatiului din jurul casei, dispunerea studiata a peretilor sau a golurilor (ferestrelor) poate reduce semnificativ consumul de energie necesar pentru incalzire, pe perioada iernii, sau pentru racire/climatizare, pe perioada verii.

Un alt motiv care atrage beneficiarii catre acces gen de tehnologii este si faptul ca normele si legile europene favorizeaza constructiile cu consum redus de energie prin diverse finantari pentru implementare si impozite mai mici.

Un numar din ce in ce mai mare de cladiri sunt construite fara grija pentru eficienta energetica. Desi arhitectii, urbanistii si inginerii nu sunt direct raspunzatori de mediul nostru construit, ei sunt totusi responsabili de ineficienta energetica a cladirilor pe care le proiecteaza.
Mediul construit reprezinta o manifestare particulara a inovatiei tehnologice, iar modelele prin care noi aplicam tehnologia in procesul de proiectare, constructie si utilizare are implicatii directe asupra consumului de energie.

Cantitatea imensa de energie inglobata in constructii se reflecta in cererea crescanda de energie si intruchipeaza problema relatiei dintre arhitectura si tehnologie aparuta in era industriala. Inovatia arhitecturala a necesitat intotdeauna expertiza inginereasca, dublata de cresterea necesarului de energie in constructie si utilizare.

Constructiile necesita 50% din energia consumata de umanitate. Tehnologiile de contructie si tiparele de consum s-au schimbat fundamental in ultimele doua secole, consumul de energie crescand continuu.
Revolutia industriala a subliniat dorinta omului de a se elibera de constrangerile naturale pentru ca astfel sa domine natura. In loc sa foloseasca calitatile particulare ale microclimatului, cladirile au devenit structuri inchise, izolate, in care mediul de viata este controlat artificial si in care temperatura aerului este mentinuta la un nivel ridicat de confort in functie de destinatia cladirii, indiferent de temperatura exterioara. Obtinerea si mentinerea unui astfel de nivel de confort necesita un consum ridicat de energie.

Totusi, cantitatea de energie necesara este in mare masura dependenta de tehnologiile inglobate in proiectare si punere in opera. Aceste tehnologii determina:
– Cata energie este necesara pentru mentinerea si buna functionare a infrastructurii cladirii;
– Ce fel de energie si cat de eficient este utilizata;
– In ce mod aceasta energie este generata si/sau colectata.

 

Pentru realizarea unor constructii eficiente energetic se pot propune urmatoarele obiective:

a) Cladirile trebuie sa utilizeze sisteme de aclimatizare artificiale doar atunci cand conditiile microclimatice externe ar putea crea o stare generala de inconfort. Mai mult, constructiile pot fi si prin ele insele un tampon impotriva conditiilor nefavorabile de mediu cum ar fi vanturile sau extremele de temperatura.

b) Constructiile trebuie sa restrictioneze cat mai putin accesul catre interior al elementelor de microclimat exterior cu efecte pozitive pentru ocupanti. De exemplu, trebuie folosita la maximum energia solara pentru iluminare in detrimentul luminii artificiale si trebuie preferata cat mai mult ventilarea naturala si nu cea controlata prin sisteme consumatoare de energie.

c) Proiectarea trebuie sa ia in considerare colectarea si stocarea energiilor regenerabile, in particular energiile solara si eoliana, si utilizarea acestora atunci cand este nevoie. Ingloband ciclurile energetice naturale, cladirile pot fi proiectate sa consume mult mai putina energie.

d) Constructiile trebuie sa fie, de asemenea, sensibile la mediul inconjurator. Nu numai ca trebuie sa minimizeze consumul intern de energie, dar trebuie sa evite crearea de efecte poluante in mediul natural. Resursele energetice locale pot fi folosite dar nu in masura in care acestea sa fie alterate sau epuizate iremediabil.

Pentru a facilita realizarea acestor obiective, trebuie sa invatam din propria noastra istorie preindustriala pentru a realiza importanta fundamentala a relatiei dintre viata (activitatea) umana si natura, si sa reactivam aceasta relatie in conditiile si posibilitatile prezentului.

Primele constructii ofereau o simpla protectie impotriva conditiilor climatice nefavorabile (temperatura si vant) si, pana recent, marea majoritate a populatiei traia in afara si nu in interiorul constructiilor. De-a lungul secolelor, inventivitatea umana a realizat constructii eficiente energetic utilizand materiale si surse de energie naturale si regenerabile.

Toti cei care sunt interesati de starea si evolutia mediului, atat construit cat si natural, trebuie sa reflecteze asupra solutiilor de succes ale arhitecturii vernaculare si sa incerce sa reinvie si sa rafineze aceste principii neglijate sau poate chiar uitate.

Prin intelegerea modului de crestere, adaptare si functionare a sistemelor naturale (plante, animale, ecosisteme, clima, etc.) putem ajunge la o abordare holistica a proiectarii, in care implicatiile ecologice locale si globale pot fi luate in consideratie sub toate aspectele.

Ceea ce este important de stiut este faptul ca aceste principii nu sunt dificil de implementat. Ele sunt doar necunoscute, pe de o parte de catre arhitecti si ingineri, iar pe de alta parte de catre beneficiari. Daca revolutia industriala a creat iluzia suprematiei omului in fata naturii si a universului, si a creat tipare umane de viata indiferente fata de mediul natural, avand aici in vedere si domeniul constructiilor, starea de fapt a prezentului ne impune o regandire a acestor modele. Normele si legile in vigoare sustin deja o atare atitudine, iar cerinta este ca, in viitorul apropiat, sa o impuna.

Tendinta actuala, creata nu numai de aspectele legate de poluare ci si dintr-o necesitate intim umana de relationare cu natura, demonstrata de psihologie, este de a crea o relatie de reciprocitate cu mediul natural, care, realizata dupa principiile de mai sus, se reflecta intr-o calitate mai buna a vietii, intr-un confort sporit si in costuri reduse de utilizare a cladirilor.

Arh. Adrian Moleavin
adrian_moleavin@yahoo.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *