Acoperişul verde îşi are originea în obiceiurile străvechi din nordul Europei şi până prin anii 1800, în Scandinavia se făcea astfel: peste căpriori se aşezau straturi succesive de coajă de mesteacăn (cu rol hidroizolator), care se fixau la locul lor cu bucăţi de gazon recoltate din apropiere. Acesta se sudau în timp şi formau un acoperiş hidro şi termoizolator, care, cu greutatea sa substanţială contribuia şi la tasarea bârnelor din care erau făcuţi pereţii.

Astăzi, tehnica de instalare a unui acoperiş verde s-a schimbat destul de mult, dar rolul său şi efectele benefice asupra casei şi oamenilor ce o locuiesc, fac din acoperişul verde unul destul de râvnit.

Căsuţa inspirată din arhitectura vernaculară scandinavă

Căsuţa de mai jos este inspirată din arhitectura vernaculară scandinavă: acoperiş verde, cu pante domoale şi margini aproape de pământ şi pereţi din lemn.

Arhitectură vernaculară este arhitectura care păstrează vie istoria fiecărui popor. Este arhitectura fără architect, în care proiectantul sunt deopotrivă omul, nevoia, spiritul practic şi obiceiurile dominante ale zonei şi aceştia decid cum se va construi, cât de mare va fi şi la ce va fi folosită o clădire.

Atunci când străbunii noştri îşi făceau casă, nu se gândeau la tendinţe de design, materiale inovatoare şi câte camere să aibă pentru a satisface toate pretenţiile, ci la cum să o facă cât mai rezistentă şi călduroasă cu materialele disponibile în zona şi cum să integreze cât mai multe funcţii într-o suprafaţă mică, uşor de administrat. De aceea căsuţele acestea vechi au darul de a povesti atât de multe despre fostul proprietar: integrează viaţă şi munca lui într-un mod extrem de practic şi firesc.

Dacă vreţi să vedeţi exemple româneşti de arhitectură vernaculară vizitaţi un muzeu al satului de oriunde din ţară, sau o casă memorială dintr-un sat românesc: vă va vorbi fără cuvinte despre viaţa, epoca şi obiceiurile celor ce au construit-o şi locuit-o.

Construită în 1987

Această căsuţă din Danemarca, deşi construită în 1987, integrează soluţiile regăsite la locuinţele vernaculare din nordul Europei: este mică (40 mp), joasă, aproape îngropată între dunele ierboase, acoperişul cu pante line aproape atinge pământul pentru a redirecţiona vânturile puternice de pe coasta şi are acoperiş verde.

Asemănările se opresc însă aici, pentru că spre deosebire de străvechile case scandinave, aceasta se bucură de multă lumină naturală datorită unui perete făcut integral din sticlă, instalaţii sanitare moderne, o bucătărie dotată impecabil şi pereţi interiori căptuşiţi cu lemn şi termoizolaţi.

Structura interioară este şi ea modernă, cu livingul, bucătăria şi locul de luat masă într-un singur spaţiu unitar, dormitorul mic dar luminos şi baia nu foarte mare, dar dotată cu tot ce îi trebuie.

Bucuraţi-vă de imagini